Ori de cate ori ma ratacesc , in acest nesfarsit intuneric pasesc .
Inca eu tot vreau sa traiesc !
Sunt intr-un trecut din care nu pot sa ma mai intorc .
Iar lucrurile in care cred nu vor disparea de tot.
Vreau sa evadez din realitatea vietii de zi cu zi.
Dar nu le pot spune celorlalti cum e sa crezi.
Speranta parasita este lasata in aceasta lume.
Iar adevarul e doar vraja asta pe care nici n-o pot spune.
Infrunt intunericul fara sa clipesc.
Spune-mi de ce trebuie sa sangerez ,
Suportand pacatul stramosesc?
Nu stiu cum sa imi duc povara.
Aparentele ruineaza totul in jurul meu.
Nicicand!
In nimic nu vreau sa cred.
Decat in ceea ce vad.
Haosul ma va stapani.
Fiindca pacatul stramosesc lumina va zdrobi.
Asta e ultima mea grija.
Fara durere nu-i castig !
Nici dreptate fara de motiv !
Simt bucuria propriei atingeri.
Ca a unei apocaliptice mangaieri.
Haosul nicicand nu se va schimba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu